Am terminat cele 7 zile cu ture montane. A fost mai greu decât m-am așteptat, deși n-am mai făcut până acum un asemenea efort, susținut pe parcursul unei săptămâni întregi. Am început prea în forță cu o tură foarte rapidă în Piatra Mare, după care mi-am dat seama că dacă vreau să termin tot ce mi-am propus, trebuie să scad din intensitate în următoarele zile. Totul s-a transformat apoi într-un exercițiu de anduranță, un efort mai mic, dar întins pe o perioadă lungă.
Chiar și așa, am mers prea repede pentru a observa ciuperci sau fructe de pădure. Am un spirit încă prea competitiv. Cred că pentru a mă bucura mai bine de peisaje, trebuie să las ceasul cu gps acasă, sau să merg cu cineva care merge mai încet. Au fost câteva momente grele pe parcurs, în care îmi venea să mă întorc, dar dacă izbutești să treci peste momentele de îndoială, totul devine apoi ușor și când reușești să faci ce ți-ai propus ai un sentiment nemaipomenit.
Fizic, corpul abia așteaptă un repaos pentru a reface niște mușchi. Încă de la prima tură am simțit că unele părți din corp au nevoie de o vizită la service, dar pentru că efortul a continuat, organismul nu s-a putut ocupa de ele. Acum urmează o perioadă de realimentare și refacere. Am o poftă de piersici, struguri și pepeni, ceva de speriat. Surprinzător este că nu am pierdut prea multă grăsime, ceea ce înseamnă că pepenii au fost suficienți. În afară de pepeni, am „trișat” cu câte două lingurițe de semințe de in pe zi și câteodată, o salată de roșii și verdețuri seara.
Finalurile de tură erau cele mai interesante de urmărit. Nu mă refer la exterior, ci la interior. Probabil că atunci când creierul nu mai are glucoză suficientă, încetinește. Multitudinea de gânduri și conexiuni se rarefiază, concentrarea e mai puternică. Din acest moment e important unde focalizezi. De cele mai multe ori m-am surprins că-mi suna în cap o melodie, la nesfârșit. Și nici măcar nu erau cântece care-mi plac: În pădurea cu alune sau Dana Dawson – Romantic World. Am încercat să meditez, dar e mult mai greu decât în șezut, asta pentru că orice dificultate de traseu te poate crispa. Am făcut totuși efortul.
Mayașii credeau că prin tăierea penisului regelui, îl puneau pe acesta într-o transă ce chema zeii. S-au prins că o pierdere masivă de sânge făcea creierul să producă endorfine, ce provocau experiențe halucinogene. Se pare că se produce un efect apropiat și atunci când nu sângerezi, dar ai glucoză insuficientă. La mine halucinațiile erau doar sonore. Sunt foarte curios ce se întâmplă pe distanțe mai lungi. După această experiență, mi-am reîntărit dorința de a alerga un ultra-maraton.
Cel mai mult mi-a plăcut în Munții Ciucaș, asta pentru că raportul între frumusețea peisajelor și dificultatea traseului a fost cel mai mare. În Piatra Craiului peisajele sunt și mai frumoase, dar e infinit mai greu de urcat. Piatra Mare e un munte aproape la fel de plăcut ca și Ciucaș.
Mulțumesc tuturor pentru susținere și încurajări!
Iată cum arată în cifre cele 7 zile pe munte:
Total:
Ascensiune 7035 m
Distanță 125 km
Timp efectiv: 26:43 ore
Ziua 1
Munții Piatra Mare
Vârf atins: Piatra Mare 1844m
Distanță 18.2km
Timp efectiv 3:10 ore
Ascensiune 1156m
blog
strava
Ziua 2
Muntele Tâmpa
Vârf atins: Tâmpa 960m
Distanță 9.3km
Timp efectiv 2:00 ore
Ascensiune 563m
blog
strava
Ziua 3
Munții Postăvarul
Vârf atins: Postăvarul 1799m
Distanță 22,4 km
Timp efectiv 4:42 ore
Ascensiune 1219m
blog
strava
Ziua 4
Munții Ciucaș
Vârf atins: Ciucaș 1954m
Distanță 18.6km
Timp efectiv 4:08 ore
Ascensiune 1061m
blog
strava
Ziua 5
Munții Măgura Codlei
Vârf atins: Măgura Codlei 1292
Distanță 13.9km
Timp efectiv 3:36 ore
Ascensiune 954m
blog
strava
Ziua 6
Munții Piatra Craiului
Vârf atins: Turnu 1911
Distanță 23.9km
Timp efectiv 5:35 ore
Ascensiune 1361m
blog
strava
Ziua 7
Munții Gârbovei
Distanță 18.7km
Timp efectiv 3:12 ore
Ascensiune 721m
blog
strava
The post 7 zile consecutive de ture pe munte, bilanț și concluzii appeared first on Haplea Fructaliu.
